De la mit la realitate: în căutarea sufletului oglindă. Povestea romanului Delirul inimii

Niciun om pe care îl întâlnim nu este întâmplător, cum nicio experiență trăită nu este lipsită de sens. 

M-am ghidat în viață după gândurile acestea, iar odată cu întâlnirea sufletului oglindă, totul a căpătat o însemnătate aparte. 

Dacă este ceva ce am învățat, sufletul geamăn nu apare niciodată când îl cauți. El nu este o dorință care așteaptă să fie îndeplinită, el este tu... Tu, cel care ai înțeles cât de important este să fii prezent; cât de prețios ești; tu, cel care conștientizezi ce însemni pentru Dumnezeu. El este materializarea acelei părți din tine care s-a trezit...

Sufletul oglindă nu răspunde la disperare, la căutări, la strigăte, la zgomot, din contră... Apare atunci când nu mai ai nicio speranță, nicio așteptare, când stai în liniște, când ai făcut pace cu tine și te-ai oprit din căutări. 

Vine și-ți îmbrățișează sufletul, îți pune „piesele” căzute la loc, te întoarce la tine. Te face să simți că în tot acest timp ai alergat după himere, că ai fost prins/ă în iluzia iubirii, când de fapt tu erai iubirea de care aveai nevoie. Dar ce este această iubire despre care tot scriem, această iubire pe care o tot căutăm și pe care, de cele mai multe ori, nici măcar nu suntem în stare să o recunoaștem sau să o simțim? 

Ei bine, sufletul oglindă vine cu răspunsul, și anume, liniștea. Pur și simplu, totul se oprește pentru o clipă, iar tu te simți acasă. Ai făcut pace cu tine și te accepți. Nu-ți mai vezi imperfecțiunile și le consideri parte importantă din ceea ce ești. Te privești cu ochi blânzi și compasiune. Înțelegi că ești în trecere pe Pământ, iar totul este o experiență, o călătorie spre tine, spre partea divină... 

Sufletul tău recunoaște lumina și își dă voie să fie liber. Renunți la gândirea limitativă, la frică, la întuneric, la păcat, pentru că ai ajuns în sfârșit la tine.

Iubirea-Libertate caracterizează experiența personajelor mele din roman. 

Iubirea-Libertate este iubirea pe care o primim de la Dumnezeu. 

Sufletul geamăn vine și ne arată că nu deținem nimic, iar în același timp deținem totul... că suntem tot și nimic. „Tot” prin raportarea la partea divină din noi, și „nimic” când renunțăm la lumină și ne uităm...

DELIRUL INIMII este romanul maturizării mele, atât ca om, cât și ca scriitoare. 

Am avut revelații uimitoare în scrierea acestei cărți și le-am primit cu bucurie, simțind că sunt o binecuvântare. Doi ani minunați, în care am lucrat la carte, fără să știu direcția exactă, doar scriind și simțind...

Sursa de inspirație în scrierea cărții a fost întâlnirea cu sufletul oglindă. O întâlnire spontană, sub clar de lună, într-o noapte magică de vară... chiar atunci când eram într-un impas în procesul creator, atunci când nu-mi găseam direcția și-mi pierdusem busola interioară. L-am chemat și a venit... cât de magic? 

A venit și m-a eliberat de limitări, de prejudecăți, de inima frântă, permițând părții din mine care stătea în întuneric să iasă la lumină. Nu a fost salvatorul... Sufletul oglindă nu vine să te salveze, vine să-ți reamintească de darurile cu care ai fost înzestrat; este partea din tine care te întoarce la misiunea ta. 

În cazul meu, la scris...

Doar privindu-mă, m-a făcut să înțeleg că sensibilitatea mea este o putere, iar ea are nevoie de libertate. Nu-mi protejam inima dacă o lăsam închisă într-un spațiu de sticlă, din contră... o condamnam. 

Așa a luat naștere romanul... Dintr-o nevoie de eliberare din temnița minții și o căutare constantă a divinului.