O recenzie profundă: Delirul inimii prin ochii autoarei și criticului literar - Stela Anghel

Pentru Iuliana Șandru, romanul nu este un studiu al realității materiale, ci o căutare a adevărului ideal existent în iubire. Adevărata artă a romanului său stă în puterea de a ne sugera să ne eliberăm de poverile pământești printr-o seninătate interioară, printr-o fericită reprezentare spirituală, asemănătoare personajelor care sunt suflete-pereche.

Scriitoarea ne trimite spre o poveste mitologică reprezentând produsul unei inspirații originale, gata să-și seducă cititorii prin noutatea viziunii epice care cuprinde antitezele vieții: real și imaginar, iubire și suferință.

Procedând astfel, Iuliana Șandru devine o scriitoare entuziasmată, dezinhibată și extrem de sensibilă în abordarea temei iubirii. Este de admirat cum controlează materialul epic, cum ia în stăpânire viața personajelor, cum susține arta de a fascina, de a captiva, de a prinde cititorul în poveste, pagină cu pagină.

Tema iubirii este descrisă sub semnul noutății de ordin conceptual.

Cei care iubesc poveștile fantastice trebuie să citească acest roman din perspectiva unui cititor inocent sau inițiat, descoperind o karmă a iubirii ce configurează credința într-un ideal. La fel ca la Platon, se descrie ceea ce înțeleg sufletele-pereche prin iubire, dar, mai ales, suntem atrași de un fenomen al găsirii sufletelor-pereche prin Divinitate. Un risc îndrăzneț, dar i-a reușit.

Astfel, autoarea se așază în inima filosofiei platoniene pe baza dialecticii ca metodă de a ajunge la cunoaștere prin iubire ca lege universală. Căile sunt provocatoare. Le vom distinge în abordarea subiectului romanului. Personajele, reduse la număr, trec prin experiențe tulburătoare până să realizeze că darul iubirii este dat de dincolo, din lumea Creatorului. Subiectul romanului ne oferă prilejul să analizăm comportamentul personajelor, felul în care gândesc, vorbesc și acționează.

Ce înseamnă acestea?

Autoarea știe să insufle textului viață, începând cu o intrigă bine gândită, compatibilă cu spontaneitatea romanelor contemporane și finalizând surprinzător. Consider că frumusețea unui roman constă în subiectul acestuia. Reușita rezultă din convergența dintre universul ficțional și procedeele folosite de Iuliana Șandru, mai precis, stilul abordat. 

În incipit, apare Ezra, personaj ce pare unidimensional, dar ne surprinde prin transformările sale interioare. Iubirea necesită o evoluție în etape bazate pe principii, coordonate de către Creator prin legile sacre. Toate trec sub puterea sa. Rostite emblematic sună așa: Pace! Lumină! Iubire!

În acest sens, Ezra organizează sesiuni de meditație în aer liber, pe tema sufletelor-oglindă, pledează pentru conectarea cu divinul și motivează importanța călătoriilor spirituale, vorbește cu pasiune și sinceritate despre poveștile personale, despre promisiuni și oportunități, despre prezent, trecut și viitor, dar, mai ales, despre valoarea revelațiilor. Conferințele ei încep cu interogații despre sufletul-oglindă, despre importanța introspecției și a conceptului numit delir. Vizează găsirea unui echilibru în haosul cotidian, o purificare prin posibilitatea unei iubiri. Încă de la început, Ezra este mesagerul iubirii, ea privilegiază dragostea și formarea cuplurilor, având rolul de salvator al iubirii. 

Pe de altă parte, romanul capată flexibilitate, personajul este prins în efortul său de a trăi într-o lume după propriile reguli purificatoare. Scopul Ezrei nu este să ofere informații, ci să inspire acțiuni care să ne eliberez de frici și prejudecăți.

Capitolul Interiorizări atrage atenția prin celebrul citat al lui Charles Bukowski (Nu am timp pentru lucruri care nu au suflet.) și prin tehnica manuscrisului primit de Ezra. Documentul este antic, dar conținutul este modern. În acest document - papirus descifrăm ce este labirintul emoțional și perspectiva iubirii sub diverse forme. Impresionante sunt paginile care iau forma confesiunii despre fragilitatea existenței, confruntarea cu demonii interiori, importanța omului-dar.

În capitolul Delirul inimii și În visare se dezvoltă mitul androginului prin apariția sufletelor-pereche, Esther-Lucas, singura pereche care din preaplinul iubirii încalcă regulile Creatorului. Forțele magico-religioase ale sufletelor-oglindă refac mitul androginului, ființă fabuloasă, pedepsită de Zeus, transformată în om dublu prin tăierea în două atunci când a vrut să se emancipeze. În textul biblic elohist, omul este făurit bărbat și femeie, după chipul lui Elohim, în capitolul Geneza. În romanul de față, mitul este destinul căutării jumătății. În acest sens, Esther și Lucas descoperă dragostea prin preocupările omenești, justificând parțial esența teoretică a divinului. Esther și Lucas devin Alpha și Omega ale lumii, unitatea fundamentală a unirii, reflectă ideea primitivă a unirii Cerului cu Pământul.

Capitolul Numărul 23 - aduce o noutate: numerologia cuplului: numărul 23

Este un număr psihologic obținut prin însumarea cifrelor 2 și 3. Acesta dezvăluie Eul interior al personajelor, presupune o dificilă inițiere în dragoste, urmată de etape și probe greu de trecut. 

Numărul 23 presupune detașarea de dorințele lumești, spiritualizarea iubirii, sensibilitate, emotivitate și profunzime.

În Himalaya, am întâlnit un brahman care a încercat să explice pe înțelesul meu profan deosebirea puternică pe care o face numărul acesta între tinerii iluminați prin iubire și ființe iluminate.  Se crea o confuzie între forța divină și încărcătura emoțional-spirituală. Am rămas surprinsă plăcut să găsesc același număr în Delirul inimii, drept număr destinat sufletelor-oglindă.

Prezentarea recenziei cărții Delirul inimii la evenimentul lansării

În capitolele Pedeapsa și O nouă șansă, personajele devin reflexii ale unei singure esențe. 

În ultima parte a romanului, cuplul experimentează pe cont propriu inițierea în Eros. Spațiul se desacralizează, este străbătut de o tandrețe nemăsurabilă. Cunoașterea prin iubire se ridică în spirală spre o lume inteligibilă cu ajutorul ideilor-iluminare. De fapt, autoarea atinge metafizica sufletului-oglindă, cheia romanului. Dacă în incipit, iubirea este prefacere, de-a lungul narațiunii este schimbătoare și nesigură, deosebit de complexă. Talentul autoarei constă în noutatea temei, a subiectului legat de sufletul-pereche, care la ea devine suflet-oglindă, în plăcerea de a crea personaje autentice, capabile să atingă sufletul lumii.                               

Autoarea Iuliana Șandru, alături de Stela Anghel, autoare și critic literar, conducerea BJAO și elevii Liceului Barbu Știrbei, Călărași